Ascensiunea noastra pe creasta lunga de care vorbeam in capitolul anterior s-a soldat cu urmatorul rezultat:am ajuns cam pana la 3400 metri,intrucat seara nu ne-a mai permis o continuare.
Plecand astfel la ora 15:00 din tabara,am zis sa vedem cum o fi creasta unui varf ce se inalta alb si maiestuos,pana la 3600 metri.
Creasta a fost lunga,deloc periculoasa,insa aveai de spart urme in prostie.Zapada era moale.
Pe la 3300 metri altitudine,am dat de o statie meteo automata.Eu nu am facut poze cu aceasta,ci prietenul meu,Dan.Chiar sunt curios cum i-au iesit lui pozele.
Pana la ora 18:00 am mai mers pana intr-o sa.Atunci,lasandu-se bezna,am hotarat sa ne intoarcem la cort.
Deja apareau problemele la aparatul meu foto pe care l-am solicitat foarte mult,mai mult in zona satului si dupa ce am iesi imediat din padure,zoomand tot timpul, varfuri.Astfel,aparatul ,cu toate "resuscitarile"facute de Dan Alexe,cu bateria solara,a clacat cand mi-era lumea mai draga,adica in "ziua varfului".Pe 4 ianuarie 2013 nu am mai reusit sa fac cu el decat 3 poze.Apoi a ramas intepenit cu teleobiectivul deschis,si in afara.
M-am intors bosumflat la cort.Se lasase gerul.La bivuacul nostru am hotarat asa:plecam imediat dupa ora zero,pe la doua noaptea.Ce am avut eu in minte nu s-a potrivit deloc cu ce a avut Dan in minte.Eu aveam in subconstient ca o sa luam si greutatile dupa noi,tonajul.Dan nu avea in gand asta.
Eu mai visam cu ochii deschisi ca tabara de altitudine o sa fie langa statia meteo,la 3400 metri altitudine.
Dan a zis ca sunt prea grei "mamutzii" si sa mergem doar cu strictul necesar la noi.
Din punctul meu de vedere,tampenia era ca intre locul unde ne aflam noi,la 3000 metri altitudine,si varful Tetnuldi,era o cale luuungaaa!!
Am pornit la cinci dimineata,trezindu-ne la doua!!
Am luat termos cu ceai,coltari,pioleti,branza,carnat cu boia iute,ciocolata de la REDIS NUTRITIE si bannerul cu alt sponsor,IMPERBEL.
Eu am inceput sa calc pe urme,primul,mergand incet si fara opriri.
Pe la sase dimineata,ajungand la saua unde raamasesem cu cateva ore in urma,mi-am pus coltarii.Panta se inclina,dar nu era asa mare pericol sa te prabusesti in abis.
A urmat apoi o curba de nivel lunga si am ajuns exact sub varful alb,de 3600 metri.
Am continuat,dandu-ne seama ca putem merge pe sub el.
Am urcat intr-o sa;in acel moment,decisiv pentru mine,s-a intamplat asa:de 4 ore nu imi simteam nici un deget de la picioare(sa tot fi fost cu aproximatie -20 de grade Celsius) ,am intrat in panica,apoi,vazand niste nori subtiri si vinetii,am intrat mai rau in panica,si peste toate astea,batea vantul.
Cred ca am fost prea speriat si prapastios la acel moment.
Da eu nu vroiam sa-mi bat joc de picioarele mele.
Mi-era teama pentru degete iar ele,degetele,se incapatanau ca eu sa le mai simt.
Cu parere de rau,hotarasc retragerea,nu inainte de a-mi face Dan poze cu sponsorii.
Dupa ce coechipierul incepu sa urce,am urlat la el ca o sa urc si eu,dar pe o alta varianta.
Am intrat intr-o zapada pana la brau.Cu greu am putut sa ies si mai era si pericol de avalanse.
Am decis retragerea.
Dan a mai urcat 200 de metri.
Cand am revenit la statia meteo automata, de la 3300 metri altitudine,teapa o luasem la greu:imi simteam degetele,iar soarele palea din plin.Ma uitam cu jind la Tetnuldi.Renuntasem prea usor.
Doar 2,5 km ne mai desparteau de varf...
La cort am uscat o mare parte din rufe,inclusiv sacul de dormit,ud pe multe parti.Cand stai pe zapada multe zile,panza cortului nu e beton armat,se imbiba si ea cu apa.
Dan veni la doua ore dupa mine.
A doua noapte el a pormit la doua,dar la cinci dimineata s-a stricat vremea.Benzina era pe sponci.
Si uite-asa,am coborat,pe 5 ianuarie 2013,spre Tcvabiani.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu