M-am intalnit cu cativa prieteni vechi ,pe la Pieptanari, locul de unde plecam de regula spre Parcul Natural Comana.
Ca o remarca sincera, observ ca turistii nu vor sa vina la excursiile organizate de mine.
Am inceput, deci, prost, activitatea mea de ghid national.
Exista 2 explicatii pe care mi le dau,mie,personal:
1.gandurile personale,scrise pe acest spatiu virtual, deranjeaza;gandesc cu voce tare, nu la manie,in nici un caz si am acea observatie a calatorului care vede lucrurile,asa cum sunt ele, in anumite zone ale patriei.
Ei bine,unora nu le convine acest aspect si acei/acele unii,unele, mi-au spus ba sa sterg articolele,ba ca nu vor mai veni cu mine,ba ca nu sunt profesionist.
Libertatea am cucerit-o noi toti,romanii,si cu forta gandirii,si a exprimarii in scris.
Daca nu te exprimi liber, existi doar fizic.
2.Nu sunt suficient de cunoscut si nu ma dau asa de mare,nu imi fac reclama.
Mai sunt unii,unele , care s-au invatat ca la colhoz,sa ii duci gratis,daca se poate.Nu e vorba de prieteni,repet,ci e vorba de ne-cunoscuti sau chiar cunoscuti gen facebook care pretind ca ma cunosc.
Fratilor,am bagat bani grei in cele 2 scoli de turism pe care le-am urmat.iar a fi ghid nu inseamna a fi voluntar sau sclavul Domniilor voastre.Si ghidul este om,finally,si are libertatea de exprimare.In plus,trebuie sa traiasca si el din tariful pe care il perpece pentru serviciile pe care vi le ofera.
Remarc cu mare tristete si dezamagire ca doar prietenii vechi au constanta in ceea ce se numeste Prietenie,iar cei noi, guvernati mental de interese mici,meschine,de moment,dau biri cu fugitii,nu te mai cauta,daca nu le-a convenit ceva la propria persoana. Pot sa spun doar ca sunt jalnici si asa vor fi mereu.Mai mult de atat,ce pot oare sa mai spun despre ei....
In aceasta excursie am fost cinci oameni si nu as spune ca asa de mult conteaza numele participantilor ,cat mai mult consolidarea prieteniilor,prin realizarea unor activitati sociale, precum inaltarea unui iglu de zapada.
Ideea imi incoltise mental cu vreo 3 saptamani in urma,si mentalul acesta functioneaza foarte bine.
Trebuie doar sa ai, de partea cealalta a baricadei,si oamenii potriviti sa faca acel ceva.
Am fost 3 adulti si 2 copii.
Am pornit din centrul comunei,acuma dichisita cu un turn-ceas care seamana cu cel din Municipiul Giurgiu.
Oricum ar fi,comuna Comana se afla intr-un proces de dezvoltare si constientizez ca sunt baftosul sortii ca am cunoscut acest imens parc natural,desi financiar ar trebui sa scot bani din asta,dar din pacate ,lumea nu intelege cat de frumos este aici.
Am mers pe malul Neajlovului,destul de expus,pe o zapada instabila.L-am protejat pe unul din cei doi copii,pe cel mic.Apoi drumul paralel cu Neajlovul,spre Valea Hotilor,s-a deschis intr-o lunca ,iar de-aici am privit imensa meandra care o face acest rau,inainte de a se pierde in marele Arges,la Gostinari.
Cocorii ,ratele si lebedele i-au incantat pe tovarasii de drumetie.
A urmat o portiune mai grea ,cu un pasaj abrupt in care i-am dus de mana pe cei doi copii,neobisnuiti cu pante asa de abrupte.
Odata ce am trecut acest pasaj,am ajuns intr-una din imensele poieni ale Vaii Hotilor.
Incalziti,parca suportam mai usor gerul.
Totul era incarcat de alb,eram parca intr-un alt spatiu si intr-un alt timp.
Poiana aceea era ferita de vant.
Ningea slab si ne-am apucat de construit iglu.
De cate ori ma apuc sa fac o tema pe care am mai facut-o la Societatea Ghizilor si Liderilor Montani, de-atatea ori ma apuca o imensa nostalgie ,pentru ca acolo eu am invatat multe lucruri utile pentru viata mea.
Si cu iglul s-a intamplat la fel.Rememoram toti pasii prin care treci pentru a construi un iglu din zapada.
Zapada moale,existenta unei singure lopeti si a doar 2 perechi de bete de trekking,nu ne-au ajutat insa sa ducem constructia pana la capat.
Am promis ca vom reveni aici sau oriunde in alt loc din Parcul Natural Comana,pentru a construi acest iglu.
Am pornit in continuare,pe cruce albastra,marcaj,pana am debusat in soseaua ce leaga Gostinari de Comana.
Soseaua era full de zapada,deci deloc deszapezita.
Eu nu voi recunoaste niciodata aceste autoritati,fie locale fie nationale,pentru simplul motiv ca numai gura si poza e de ele.In rest,in aceasta patrie,fiecare se descurca cum poate,atunci cand e vorba de "calamitati".Si sa tinem cont ca nu ninsese decat o zi.Atat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu