Aceasta excursie o realizez cu prietenul Dragos iar daca la excursie ni se alatura si alti iubitori de silvo-trekking,este cu atat mai bine.
Pe acest teritoriu nu sunt expert,asa incat l-am avut drept ghid neoficial,pe Dragos.
In dimineata de 24 ianuarie ne-am urcat in mocanita 7033,Bucuresti -Urziceni.
Biletul dus pana la Moara Vlasiei costa 5,3 lei.
Am coborat in gara amintita anterior si am intrat pe Soseaua Eroilor,mergand vreo 300 metri dreapta,pana la un magazin,Mario.
Ca o gluma,imi pot spune mie ca o voi duce mai bine de-aici inainte pentru ca Mario si-a deschis magazin)))
Cum visele devin realitate,ramane sa fiu optimist.
Am constatat ca de ziua Pricipatelor Unite,24 ianuarie,compatriotii mei,romanii,erau imbufnati,suparati pe viata.
Nici un zambet,nici un optimism,nici o mica veselie.
Compatrioti,am spus? Gresit! E mare lucru sa fi patriot.Mi-e rusine cu astfel de compatrioti care fura padurile.Acest "sport",devenit national,este o grea povara pentru intreaga natie.
Inteleg ca viata-i grea,mai ales la sate,dar atunci ar insemna sa furam cu totii,pe motivul ca viata-i grea.
Blestemul asta cu taiatul padurilor ni se va intoarce noua,romanilor,peste o generatie,doua,trei.Acuma pare ca pamantul mai sta,ca oxigenul e inca suficient,ca nu ne sufocam inca.
Iar am dat de compatriotii aia care taie din paduri,la Cadarusani.
Zapada era intr-un strat destul de mare,in padure.Sa fi masurat vreo 20 de centimetri,poate chiar mai mult.
M-am invinovatit ca nu imi luasem rachetele de zapada.Am mers greoi o bucata de drum,vreun kilometru.
Apoi Dragos a spus sa o luam pe principalele artere din padure,si nu printre parcele.
Acolo era drum de caruta si am mers foarte lejer.
Dar din cand in cand mai depaseam cate-o parcela de padure cu zapada neatinsa de om,doar de calcatul bland al animalelor.
E clar ca buna ziua ca mai e o luna zdravana de iarna. Zapada asta de aici va disparea in cel putin 2 saptamani.
Dragos imi arata din nou speciile de arbori:frasin,tei,jugastru ,carpen si stejar.
Repetitia este mama invataturii.
Am mai spus-o si o voi mai spune ca cine are "skills-uri,ala va supravietui, nu insa cine se uita ca prostu-n telefon,toata ziua.
Sa ai un skills in ziua de azi,sa stii un mestesug,sa fi un meserias ,la propriu,este tot ce-i mai bun pentru o generatie viitoare.Cei mici trebuie sa invete de la cei mari cunostinte despre ceea ce ne inconjoara.
Ori,ce sa-i spui tu,unul mare,care se chiombeste toata ziua in telefon,unui copil ,de exemplu,daca tu nu stii nimic?
Bunicul lui Dragos a fost padurar,aici,prin padurile Snagovului.I-a aratat lui Dragos toate speciile de arbori iar acum Dragos,la randul sau,arata ce a invatat,si altora.
M-am facut inteles sau?
Sau!
Pentru mine,ca si ghid,este necesar sa fiu ca un caleidoscop,sa stiu macar putin din toate cate ne inconjoara.
Am ajuns si la schitul parasit care se numeste Codrii Vlasiei.
Schitul este monument de arta crestina si este construit in 1927.
Nu se doreste reconstructia sa nici de catre Patriarhia Romana,nici de catre Manastirea Caldarusani, de care apartine.Vad ca noua,romanilor,ne plac lucrurile mari si poleite,in loc sa avem grija si de lucrurile mici.
Sa inteleg ca tot ce-i mic si parasit nu mai aduce satisfactii?
Ca respectiva credinta se afla doar in constructii mari?
Ca a noastra credinta este direct proportionala cu o biserica mare si zvelta?
Intr-una mica nu mai am loc sa ma rog?
Intreb si eu.
Am insistat la niste localnici sa ne deschida acest mic schit.La insistentele noastre,calugarul de acolo ne-a spus ca nu deschide pentru ca in schit este groaznic de murdar si ca ne va cadea tavanul in cap ,si ca ii e frica sa nu se intample acest lucru.
Pana la urma,ne-a dechis un bodyguard din localitatea Lipia,care pazeste acest schit.
Am plecat mai departe,traversand pe deasupra A1,pe un pod de pe care se vede bine marea noastra autostrada.
Am intrat in padurea Snagov.
Dragos mi-a spus ca aici se tine un festival de muzica,si ca difuzoarele bubuie zdravan.
Erau cativa ametit care intrasera cu masina,sperand la o zapada mica.Mai era un cetatean care-si plimba familia,cu bobul,lasand o dara groasa de fum si un zgomot cat o uzina.
Am iesit din padure pe la ora 15:30.
In microbuz,inghesuiala mare si acelasi spirit suparat pe viata,al compatriotilor,mai ales acuma,de ziua Principatelor Unite.
Relaxanta tura de ieri . Soarele a fost un bonus si ridica moralul de fiecare data .
RăspundețiȘtergereAr fi bine sa repetam tura in Codrii Vlasiei la fiecare inceput de an .
Salutari !