Aria protejata Lacul Techirghiol-23-25 august 2013

In perioada 23-28 august 2013 am fost cu treburi in zona Eforie Sud.
Lacul Techirghiol se afla in vecinatatea acestei statiuni,asa incat m-am gandit sa incep o explorare,propunandu-mi sa-l inconjur.
Dupa o aprovizionare sumara din Eforie Sud,am pornit spre sud,din centrul statiunii.Am mers vreo 200 de metri si am facut dreapta,coborand o strada,in panta.Am trecut de linia ferata apoi de un centru de epurare a apelor.Aici s-au repezit niste caini spre mine,evident,crescuti bine-mersi de "bodyguarzii"centrului.
Odata indepartat din zona,am urmat malurile lacului Techirghiol,cel mai mare lac salin din tara noastra.
Am simtit nevoia ca trebuie sa fiu aici si sa cercetez zona.
Bodyguardul m-a intrebat daca o cercetez "pe cont propriu"si i-am raspuns ca sunt de la o organizatie de protectia a mediului si treaba asta l-a cam bulversat.
Dupa depasirea unei zone murdare(gunoaie )de circa 100 metri,in sfarsit,puteam contempla lacul,vegetatia,malurile si micile golfuri ascunse.Dupa inca vreo 500 metri de mers ,am dat de un cioban care m-a intrebat ce fac pe aici.Cred ca ar fi cam trebuit sa-l intreb eu ce face dansul pe aici.
Intr-o arie naturala protejata prin hotare de guvern,pasunatul este strict interzis.
Insa calatorului ii sade bine cu drumul.In aceasta escapada mi-am propus sa intalnesc cat mai putini oameni.
Aveam o presimtire,care,fir-ar sa fie,s-a adeverit.
Ce insemna presimtirea mea?
Insemna o imensa inospitalitate a celor de pe aceste meleaguri.Daca as putea sa scriu inospitalitate cat gardul,as face-o.Planul meu era altul,de a evita litoralul romanesc ,insa de data am zis:"hai,lasa,poate si-au revenit,si ma simt bine la mine acasa".M-am inselat:toti ,care mai de care mai suspiciosi,mai curiosi,mai badarani.La un butic din Eforie Sud,de pilda,o grasana de tinerica,intreband de bidon de apa la 5 litri,s-a rastit,spunand:"uite apa,n-o vezi acolo???"
La trecerea de pietoni de pe un mal pe celalalt,toti se grabeau,nu te lasau sa treci,uitand ca le vine si lor randul,ca si pietoni....
La o terasa unul a urlat in gura mare ca in loc sa mananc ceva,eu beau o bere,ca si cand ar trebui eu sa dau socoteala ce fac eu in conceediu sau ce fac eu,in general.
Impolitetea este la mare clasa pe litoral,din "baiatu" nescotandu-ma aproape nimeni.
Imi facusem obiceiul de a merge doar la o anumita vanzatoare care chiar era amabila si imi vorbea mereu cu "Dumneavoastra".Basca mai imi dadea si informatii din zona.
Sa revin la Tekir,dragul nostru ghiol,care,tradus ,inseamna "lacul barbunului.
Si acum,ce este barbunul,nu-i asa?
Barbunul este un peste mic,rosiatic,care traieste in Marea Neagra si Marea Azov.
Lacul Techirghiol ma atragea foarte tare;nu mai fusesem de cand eram mic,de la 9ani ,in 1980.
Stiu ca atunci ma speriau groaznic algele,privindu-le ca pe ceva ce se lipeste de tine.
Eram doar un copil crescut de 2 intelectuali care vedeau doar serviciul si casa,si cam atat.Plimbarile la mare erau o data pe an.
Namolul imi facea sila iar mirosul acela de sulf,la fel.
Au trebuit sa treaca 33 de ani pentru ca sa constientizez importanta colosala a acestui lac cu cel mai bun namol sapropelic din Europa!
Eu continuam cu gandurile mele,bucuros ca l-am bulversat si pe cioban.
Am gasit o brana oblica ,care nu era chiar dreapta,caci se casca spre malul abrupt.Am coborat intr-un golf care se vedea mirific de sus.
Pe o plaja bolovanoasa m-am dezbracat.Imi simteam libertatea ca face front comun cu Natura.
In sfarsit,departe de Bucuresti,de galagie,cocalari...
Frica de alge fusese invinsa,ba chiar frica de Artemia salina,celebrul crustaceu minuscul si rosiatic,care produce namolul negru ca si carbunele.
Namolul era ca o pasta protectoare pe corpul meu firav;ma simteam ,dintr-o data,transpus intr-o alta dimensiune;nu mai imi pasa,uitasem de griji iar namolul se strangea pe mine acum asa cum te strange un tricou mai stramt.Dar era o stransoare placuta.Apoi,la imbaiere,am facut cunostinta cu Artemia Salina,crustaceul,care ma pisca de unde apuca.
Dupa innamolire,m-am imbracat si mi-am pus din nou ranita in spinare.Drumul era lung si mai era ceva din zi.
Am ajuns si la celebrul turn de televiziune,inalt de 146 metri.
Tot timpul ma uitam la el dintren,acuma,iata-ma aici.
Vantul batea foarte tare aici;lucrul asta face ca apa ,si asa sarata,sa nu inghete decat arareori iarna,atunci cand zeci de mii de pasari migratoare,vin aici.Este si locul minunatei gaste cu gat rosu,unica in lume,care face un drum de 5000 de km,din taigaua siberiana,exact pana la Techirghiol.
Malurile Techirghiolului sunt abrupte ,pe alocuri.
Ele sunt alcatuite din calcare jurasice si cretacice,acoperite cu un strat de loess.
Lacul Techirghiol are o adancime maxima de 9 metri si o medie a adancimii de 3,6 metri.
Suprafata totala a lacului este de 1220 hectaare.
Lacul Techirghiol are o lungime de circa 7 km si o latime de 4 km.
Dupa ce am facut poze cu giganticul turn,am continuat drumul si am fost crunt dezamagit de o gramada imensa de gunoi.Unele gunoaie erau luate de vant,altele ,mai grele,faceau un zgomot sinistru,in bataia vantului.
La un moment dat am vazut o tabara de cercetatori,pe mal.Aveau butoaie mari cu apa,vreo 3 corturi si un umbrar.Asta da ,tabara dotata.
Eu am campat pe colina,nu pe mal,pentru ca era abrupt in locul respectiv.
Seara a venit un alt cioban la cort,crezand ca acest adapost e crescut acolo,ca ciupercile.
Cand vroia sa intre in cort,l-am intrebat:"te ajut cu ceva?"
Daca intra in cort,singura mea aparare,ce-i drept,primitiva ,era o piatra zdravana aplicata pe laba piciorului ciobanului.
Majoritatea ciobanilor din tara noastra sunt facuti parca din acelasi aluat al raului.Stiu ce spun,umblu prin munti iar colegii mei de munte ma pot sustine in acest sens.
Apropo de gunoaiele pe care le-am vazut pe malurile lacului Tekirghiol:cine credeti ca le-a aruncat acolo?
Intrebarea ramane deschisa.
Anul trecut am vazut ca cei de la BGS au avut o actiune de strangere a gunoaielor,drept pentru care ii felicit.
Dar gunoaiele s-au facut la loc,dar nu singure.
Dupa povestea cu ciobanul,nu prea am mai avut somn.
Dimineata de 24 august se anunta calma si senina.Ciobanul ma vede si ma ocoleste.
Strang cortul,apoi plec pe mal,continuandu-mi inconjurul.
Desi Lacul Techirghiol are 2 atribute gigantice,adica este al cincilea sit Ramsar al Romaniei si este o SPA,adica Special Protected Area,ma intristeaza volumul mare de gunoaie,ma intristeaza pasunatul asta aberant.Ce sa-i spui ciobanului ca Lacul Techirghiol este Arie Naturala Protejata conform H.G.1266 DIN 2000??El o s-o tina pe-a lui,c-asa i-a zis patronu ,sa plimbe caprele,si ca n-are o alta posibilitate de trai.
Pe la orele 11 ma opresc tocmai in dreptul stanei pentru a face iarasi o cura de namol.Observ ca ciobanul a luat-o,hat,departe,si banuiesc ca pana vine el,mai e..
Namolul asta imi da o stare de foarte bine si de relaxare.Desi practic imi goleste tot eul,orgoliul,gandurile negre,raman,ca un copoi,vigilent,atent la tot ce misca.Din cand in cand trece cate o masina si cei din ea se uita curiosi.Avem aceleasi corpuri trecatoare,fiti pe pace.
Eugen ma suna si ma intreaba cum ma descurc in pustie.Imi sugereaza sa citesc o carte.Desi am 2 carti de citit la mine,namolul ma tranchilizeaza acum.
Dupa ce mai fac o baie in Lacul Tekir,raman cu o doza mare de sare.Tricoul meu negru devine acum tricoul meu alb/negru.
Arsita ultimelor zile ale verii musca nemilos din trupul bronzat si pudrat cu sare.
Este ora pranzului si soarele devine insuportabil.
Caut in disperare un copac.Nimic.Ma uit pe terenurile arabile si ochesc,in departare,un boschet.
Sunt salvat.La circa un km de mine,in plin camp arabil,se afla un mic zavoi ,de vreo 5 metri patrati.
Mai mare noroc nici ca puteam sa am.
Nici nu mai discut,pun cortul aici.Abia este ora 15 iar eu pun cortul.
La umbra ,temperatura este suportabila.Stau si ascult pasarile.
Abia la sase se face placut.
Pe 25 august strang cortul pe la noua dimineata.Dubios,cerul este innorat si pare ca va ploua.Hm.
Tot ma uit la nori si nici ca mai stiu ce sa mai  zic.Iau decizia:ma intorc in Eforie Sud,caci apa nu mai am decat de o cafea.
Practic,cinci litri mi-au ajuns in 2 zile si cateva ore.
Trec iar pe la stana si observ ca ciobanul e plecat.Stiu,va veni diseara la sapte.Doar ce l-am "spionat"cu o seara in urma.
Azi e duminica si apar vreo 3 vizitatori,in total(am vrut sa spun 3 masini).Fac si ei ce fac si eu:bai cu sare si impachetari cu namol.Dar mai departe,caci loc e pentru toata lumea.
La ora 14 decid sa plec spre Eforie Sud.Din nou,arsita.
Mai fac o oprire inainte de oras,pentru namol.
La ora 18 sunt in oras.
Cumpar ceva de-ale gurii si apa.Tot de la doamna care imi vorbeste cu "Dumneavoastra".Un lucru e clar:politetea e foarte importanta pentru mine ca om.Nu cred ca cer prea mult iar copil nu mai sunt.Pentru cine vorbeste cu "tu",nici nu-l bag in seama,fara sa mai ma enervez.E vorba de relatiile cu oamenii straini,nu cu cunoscutii.
Intru pe Bulevardul Nicolae Titulescu,il strabat rapid ,apoi urmeaza o strada la dreapta,alta la stanga,cu niste viloace mari,si gata cu Eforie Sud.Acum merg spre Tuzla.