Cum l-am sustinut pe Adi Ber-Alpii Transilvaniei-2-4 august 2013

Sambata ,3 august 2013,la ora patru dimineata,dam startul.
Va trebui sa ajungem in timp util in Curmatura Zarnei,adica pana in ora 16.
Acest traseu nu-l mai strabatusem de 13 ani,pornind de la Breaza(de Brasov)catre Varful Urlea.
Ma informasem de la Dan Alexe despre drum,asa ca nu erau probleme.
Singura enigma era marcajul punct rosu,pe care nu mai fusesem.Triunghi albastru era "gata" de mult,pentru ca peste traseul respectiv facuse ravagii o viitura.
Sansa de a urca pe Valea Pojortei,marcata cu triunghi rosu,fusese ratata intrucat am venit la Breaza pe timp de noapte si am ratat intrarea.
Pe la patru treizeci dimineata,mergand pe forestier,dam de un indicator ,as zice tipic romanesc,pe care scria"Acest traseu este inchis".Ma vedeam intorcandu-ma cu cei trei,dar si cu sudalme.
Il sun pe Gabriel Solomon,cel care va alerga cu Adi Ber ,in Crai.
Sunt mai relaxat;Gabriel imi raspunde cu amabilitate la telefon,tinand cont si de ora.Are internet la telefon ,verifica cate ceva despre punct rosu si imi zice:"dati-i inainte,e ok,probabil ca e inchis iarna".
Fie ce-o fi,mergem pe punct rosu.Marcajul este foarte bun,iar pentru inceput forestierul are o panta de-ti stoarce hainele de pe tine.Chestia asta cu panta cam inclinata tine vreo ora,apoi drumul se mai domoleste.
Primele raze de soare se joaca printre molizi.Lumini si umbre.
Dupa ce traversam niste poieni si o defrisare ,dam de o portiune mare cu zmeura.Tot ciugulim,insa fiecare cred ca si-a pus in gand sa culeaga,la intoarcere.Banuiala mi se adeverise!!
Traversam pe sub Coltii Brezei.Pe sus,pe creasta ,sunt pereti inalti chiar si de 20-30 de metri.In dreapta,spre padurea deasa,se casca un pravalis adanc.
La ora opt dimineata suntem la fosta cabana Urlea.Imaginea ei este dezolanta.Cand spun ca omul sfinteste locul,si nu invers,stiu ce spun.Dupa moartea lui nea Costica,cabanierul,in anul 2003,cabana a fost "gata".La Suru a incercat un cineva sa faca un refugiu,s-a chinuit,l-a facut,dar aici,nimic.
La ora noua plecam pe Sleaul Mosuleata.Traversam o zona de jnepeni mari si desi.
Era sa fac o nefacuta:desi mi-am promis de-acasa sa nu calc pe vipere,sa fiu atent unde-mi pun picioarele,era sa calc pe una.Am avut noroc ca s-a retras...
Culmea e ca a vazut-o si Radu cand s-a ascuns in jnepenii pitici.Acelasi lucru era sa-l faca si el.
Deci,atentie la vegetatia asta pitica,de gol alpin,vara,bineinteles,ca si pe aici se pot ascunde vipere.
Ajunsi in creasta,am avut de ales intre a merge spre Urlea si a merge spre Refugiul Zarna.
Varianta 2 am ales-o.Acolo trebuia sa-l asteptam pe Adi Ber.
Marcajul ne coboara de-a lungul unei valcele,din care tasneste,la un moment dat ,un parau,care mai jos,formeaza o ditamai cascada,de vreo 20 de metri.Asta-i Fagarasul!!
Ne alimentam cu apa.Eu umplu un bidon de 5 litri!!!
Radu ia si el patru litri.
De-aici mai e mult si bine pana la refugiul Zarna.Poteca ne coboara pe un platou larg.Cetatea zimtata a Urlei este partial in neguri.
Bulina rosie ne indeamna la un urcus sustinut.Culegem cimbrisor,bun pentru tuse si dureri in gat.
In sfarsit ,la ora 13:15 suntem la refugiul Zarna,1923 metri altitudine.
Am facut 9 ore si ne-am incadrat in timp.Recunosc ca toti suntem obositi.
Refugiul este cam plin,sunt niste pitesteni.
Nu au apa si ma ofer sa le dau un litru.Sunt bucurosi.
Pitestenii se dovedesc de treaba si sociabili.Rasuflu usurat ca nu sunt galagiosi.
Si ei vor sa ne serveasca cu ce au prin rucsac.
Le spunem de misiunea noastra pe aici si se declara incantati dar si uimiti de ce vrea sa faca Adi Ber.Il asteapta si ei!!!
Aflam informatii ca Adi va intarzia:prima data ni s-a spus ca la orele 16 va trece pe la noi,apoi incep informatiile contradictorii,gen telefonul fara fir:Adi vine la sase,Adi vine la opt,Adi a coborat la refugiu x,Adi a trecut pe langa noi!!!!,si noi nu l-am vazut!!  Aceasta ultima informatie era ca o halucinatie.
M-am uitat cu atentie la zona ce ne inconjura:nu era vreo sansa sa o ia pe Valea Urlea,care formeaza un canion,si nici sa ne depaseasca.Am stat la post tot timpul.
Seara vine cu alte vesti:Adi a ramas la refugiul Urlea,Adi mai intarzie.Este opt seara.La noua treizeci ma apuc sa fac un ceai de cimbrisor si tufe de afin.
Adi vine la zece!!!Ieeeee! Ii iesim in cale cu ceaiul facut de mine.I se pare cel mai bun ceai din lume.
Aici,in Curmatura Zarnei,pitestenii facusera si ei un mic foc,din vreascuri.Adi s-a simtit minunat aici,apoi a declarat de fata cu tot stafful,din toata inima,ca intampinarea de la Curmatura Zarnei,l-a facut sa se simta cel mai bine.Din respect pentru Adi,nici n-am indraznit sa ii fac poze.L-am intrebat.A zis ca "da,da".Saracul,tremura tot,cand l-am imbratisat,cu totii,prieteneste.
Noi nu vom constientiza probabil mult timp de-aici inainte ca Adi a alergat 140 de km,in 40 de ore,pentru o cauza nobila:aceea de a aduna fonduri pentru proiectul de impaduriri denumit Padurea Copiilor.
Adi s-a facut nevazut in noapte,continuind spre Berevoiescu,apoi spre Lacul Pecineagul.
La finish,Adi ne-a spus ca a intampinat o alta stana,cu alti caini feroce.
A doua zi,la coborare,ne-am umplut cutiutele,pungile,cu zmeura,afine.Ii tot multumeam lui Dumnezeu pentru minunatiile pe care ni le-a lasat pe aici.
 Cand am ajuns jos,la Manastirea Breaza,canicula pusese stapanire peste tinuturi.
In drum spre Zarnesti,Radu a luat din plin o groapa uriasa si am simtit ceva ca si cand ar fi facut pana.
Am rasuflat usurati ca nu se intamplase.
La Zarnesti,i-am asteptat pe Adi Ber si Gabriel Solomon,la Fantana lui Botorog.
Era multa lume.
La ora 19 au venit maratonistii.I-am onorat cu sampanie,apoi am luat masa cu totii.
Adi este un om modest si nu face din realizarile astea ,ca sa ma exprim asa,o aroganta.
Altii fac optmiari ,au echipamente super-performante,sau fac escalada sau alpinism la nivel prfesionist,dar nu poti discuta cu ei.Daca vrei sa-i intrebi ceva,iti ranjesc ,sau fac misto-uri.Iata diferenta care cred ca o da educatia dar nu numai.
Consider ca Adi Ber a facut un lucru unic in Romania si pentru Romania,dar prefera modestia.
Adi are o familie frumoasa,doi copii dragalasi.
El a mai participat la maratoane si alearga de doi ani.
Am mai stat la discutii,la Gura Raului.
Ma bucur pentru ca a venit la noi in camera si ne-a mai povestit despre alergarea aceasta,pe 2 munti.
Cel mai mult a avut probleme cu cainii de la stane,inca o dovada a faptului ca traim,undeva,intr-o alta epoca.
Unii turisti l-au ajutat pe creasta,macar cu o vorba.
Sunt multumit de faptul cai-a placut cum a fost intampinat de echipa noastra,din Curmatura Zarnei.