O privire de ansamblu de la refugiul Diana,1534 metri,ne dezvaluie o cetate de calcar alcatuita din 3 turnuri:Turnul Mic al Dianei,Turnul Galben al Dianei si Turnul Mare al Dianei.
Pe cele 3 turnuri se afla cateva trasee de catarare,mai bine sau mai rau pitonate.
Alpinistii prezentului fac eforturi considerabile de a urca,descoperi si descrie aceste trasee,pitonate in urma cu 40-50 de ani in urma,de celebri alpinisti.Este oarecum impropiu ca am spus ca fac eforturi,pentru ca alpinismul este sportul fara spectatori,este sportul modestiei si al curajului bine-gestionat(sau,ar trebui sa fie),este un sport ,care paradoxal,este cunoscut si recunoscut si pe la noi,insa parca ar iesi in evidenta ca o enclava,pe aceste meleaguri.Noi,romanii,am luat si preluat toate gunoaiele de la unele popoare,asta mai nou,dupa lovilutie,dar ,la modul general,daca il vedem pe unul cu coarda,casca,pitoane,rucsac greu in spate,il consideram un ciudat.Eu,cel care scrie,nu voi face asta niciodata,pentru ca iubesc muntele si alpinismul.
Seara de 28 iulie 2013 ne prinde la refugiul Diana.Surpriza:inauntru,un cetatean care pare ca doarme lemn.
Incerc sa nu fosgai pungi,sa nu-l trezesc.Cetateanul isi schimba pozitia de somn.Il inteleg,e greu de dormit direct pe lemn!!
29 iulie 2013-Ne trezim la ora noua.Cetateanul,ia-l de unde nu-i.
Astazi vom da lovitura de gratie:traseul Frontal din Turnul Galben al Dianei,grad 4A,4 L.C.
Premiera alpina a traseului a fost realizata de Aurel Irimia si Emilian Cristea.la 17 iunie 1960.
Intr-una din cartile lui Kargel ni se spune ca sunt 6 lungimi de coarda,dar,orice ai face,tot patru vor iesi.
De data asta urcam pe marcajul triunghi albastru ce defineste traseul turistic Padina Popii.
Dupa vreun sfert de ora de mers,pe stanga,intr-o poiana ,se zareste Valcelul Trecatorii Fortate.
Dan este pentru mine tovarasu' ghid.Abia cand am ajuns acasa,am studiat carti,cu descrieri,si mi-a fost mai usor asa.
Dupa o jumatate de ora ajungem la baza traseului Frontal,Turnul Galben al Dianei.Poteca trece chiar pe la baza.
Prima lungime este un horn de gradul 4.Prizele sunt bune.Atentie,dupa vreo 10 metri urcati,faceti stanga,incalecand pe o coama scurta,apoi ajungeti la un molid,iar de la el,traversati din nou in horn,pana ajungeti la baza unui tanc si a unei platforme mici,dar comode,de regrupare.Pe parcurs am zarit 5 pitoane iar in regrupare sunt trei pitoane.Puteti asigura si cu asigurari mobile,terenul permite.
Lungimea 2 incepe cu o placa verticala,avand o culoare usor maronie.Dupa parerea mea,este punctul cheie al traseului.Pe placa sunt 3 pitoane apropiate.Recomand o scarita,pusa in pitonul din stanga.
Aici am stat circa 15 minute.
Nu stiu cum se face,dar un cocalar incepuse sa urle de zor;l-am considerat un mic diavol,mi-am rostit de cateva ori rugaciunea inimii,m-am concentrat si am trecut.
Cocalarul,vazand asta,a incetat imediat sa mai urle.Il plictisisem,vroia spectacol,insa nu-si gasise elementul potrivit.
Mai greu a fost cu scarita,caci am recuperat-o cu mari eforturi.
Dan strangea cu putere coarda si viata mea fusese in mainile lui.Pasajul cu placa verticala,marturisesc,mi s-a parut dificil.De fapt scrie ca e un grad 4 A0.
Am apucat cu nadejde prize bune,tot mai bune.Am sosit la Dan.
Pe lungimea 2 am intalnit 5 pitoane,iar in regrupare ,2,dar foarte departate.
Stateam pe o platforma cam mica ,de vreo 20 de centmetri.
De aici incepe un traverseu dreapta,vreo 3 metri,apoi iesim pe o muchie,direct in sus.
Aceasta lungime este cea mai lnga si cea mai sustinuta.
Are vreo opt pitoane.Dan a regrupat la un singur piton,pe o platforma foarte mica,de vreo 20 centimetri.
Lungimea 4 este cea mai usoara si se efectueaza in bocanci.Are vreo 30 de metri si se mentiine pe o brana pamantoasa,neintalnind nici un piton.Se poate asigura la un boschet,cu un anou,apoi brana coteste stanga,intra in ditamai jnepenii,pe care ii vom traversa,pana pe varf.
De aici se vede bine raul Barsa si superbele asezari,pana spre Rudarita.
Imi propusesem sa dorm chiar in jnepeni.Era mirific.
Retragerea o facem in felul urmator:din jnepeni ne indreptam spre peretii albi din calcar ai unei creste.Coboram pe mici portiuni de pamant.Avem de ales 2 posibilitati:"inotam"prin jnepeni,la stanga,pe langa perete,sau rapelam,la dreapta ,spre un valcel ce se contureaza bine.
Rapelurile le vom face dupa zade anemice,dar care tin.
Mai facem un rapel pe valcel(nu are saritori,dar e mai inclinat).
De la baza valcelului se vede grozav Cetatea de calcar a Padinei Inchise si a Orgii Mari.Te lasa cu gura cascata,daca vii pentru prima oara.
Ne indreptam cu mare atentie spre "La Buduri"sau Valcelul Trecatorii Fortate".
Acesta este un canion alcatuit din pereti care nu se pot urca.
Pentru primul rapel este un piton,si cu o cordelina rosie,pe dreapta coborasului.
Am coborat primul,fara probleme,vreo 25 de metri.
Pentru al doilea rapel veti gasi pitoane,2,pe stanga coborasului,legate,tot asa,cu o bucla de cordelina,de culoare rosie.
Aici era o problema,inainte:se vorbea ca ar trebui sa ai 2 corzi,ca sa faci al doilea rapel,pentru ca are 42 de metri,insa acum s-au mai batut pitoane.Practic,la mijlocul peretelui,vom mai gasi 2 pitoane.
E un lucru util pentru cei cu o coarda.
Noi am avut 2 corzi si am rapelat din prima,pana jos.
Traselul Frontal ne-a luat 6 ore,datorita unor greseli de orientare.Era prima data cand il urcam.
Retragerea ne-a luat 2 ore.
La ora noua treizeci eram la refugiul Diana,intalnind poteca triunghi albastru.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu