Hornul Negru,grad 2A,3L.C.,Peretele Padinei Inchise,Piatra Craiului

Dimineata de 28 iulie 2013 ne gaseste pe peronul pustiu al garii Rasnov.
Dupa o noapte nedormita,avand peripetii cu un jeep vechi,inchiriat,asteptam buimaci trenul spre Zarnesti.
Pe la opt dimineata sosim la poalele Pietrii Craiului.
Vremea este superba.
Avem rucsaci grei si vor fi si mai grei,incepand de la izvorul de langa schitul Coltul chiliilor.Vom lua fiecare cate 5,respectiv 7 litri de apa.
Suntem doi oameni:subsemnatul si Dan Alexe.
Urcam linistiti pe banda albastra.Cel mai bine ma simt pe munte cand nu aud urlete de cocalar si nici parade de moda alpina,ce-i drept,cu continut gol de stiinta si infatuare ridicola.
La ora 15 suntem la refugiul Diana,reconstruit in 2003.Stam pe barnele care au mai ramas dintr-un fost canton de vanatoare.Altitudinea de aici este de 1534 metri.
Desi suntem varza-praf de oboseala,dupa ce luam pranzul,ne punem materialele alpine in rucsac si pornim pe Brana Caprelor,marcata cu banda albastra.
Brana aceasta a Caprelor este un traseu turistic foarte frumos,de unde poti face o sumedenie de fotografii spre Peretele Padinei Inchise si a Orgii Mari.
Noi avem un target pe care dorim sa-l respectam:Hornul Negru din Peretele Padinei Inchise.
Desi sunt un ultra-incepator intr-ale Pietrii Craiului,experienta mea de munte,de aproape 30 de ani imi spune clar ca acest perete,al Padinei Inchise,este un rai de cercetare alpina.Pereti,tancuri,brane,formeaza o cetate alba,imensa,la baza careia se afla o alta cale misterioasa de iesire din cetate:Valcelul Trecatorii Fortate,practic ,un colosal canion,pe care se afla pitoane de rapel.
Ca o scurta paranteza,trebuie sa-i multumesc lui Dan Alexe ca m-a facut sa ma indragostesc de Piatra Craiului.
Merg pe "pilot automat" ,dar sunt foarte atent la poteca ingusta.Traversam o mica portiune prevazuta cu un cablu,apoi pe curba de nivel,poteca formeaza un arc de cerc ,spre stanga.In momentul in care zarim o fasie de grohotis maroniu,in stanga,care coboara in panta abrupta,in acel moment vom parasi poteca marcata.Grohotisul acesta este flancat de jnepeni mari,de care te poti tine.Fara ei,coborarea ar fi calvar.
Partia de grohotis ne duce la intrarea in traseul vizat:Hornul Negru,grad de dificultate 2A,3L.C.Premiera traseului alpin a fost facuta in luna iulie a anului 1971,de catre 2 celebri-Cristea si Irimia,doua legende misterioase  ale alpinismului romanesc.
De la baza Hornului Negru incepe si pentru mine,misterul:nu mai ma catarasem in perete de stanca,de 2 ani.
Stiam miscarile,intrate in reflex, stiam nodurile,stiam rapelul.
In prima lungime de coarda nu exista decat un piton.Regrupez la Dan,care fileaza cu atentie.
A doua lungime de coarda,poah,tot un piton.Precizez ca sunt portiuni unde este necesar sa se bata cate un piton,pe langa zgarcenia de pitoane,existenta.Pentru  mine,Cristea,Irimia,Kargel,Coman,sunt un mister halucinant.Desi Kargel traieste,nu stiu ce sanse as avea sa discut cu domnia sa,in privinta acestor trasee.Desi suntem cartieristi,nu cred ca dansul mai sta prin Santierul Arheologic Drumul Taberii....
In fine,a treia lungime este la fel,pitonata cu un piton.
Toate cele 3 lungimi se escaladeaza la liber,intr-o cataratura gen sprait,adica de a te impinge cu mainile si picioarele in peretii laterali ai hornului.
De jos,hornul pare un spanac,dar nu este asa.
Are inclinatie mare,uneori aproape de verticala.Foarte putine portiuni sunt friabile.
Ultima regrupare se face la un tanc,pe stanga urcusului.Rapelul l-am facut de la niste jnepeni,spre un valcel.
Din acest valcel,am mai facut un rapel,pana aproape de grohotisul maroniu amintit anterior.
Apoi,am urmat iarasi poteca de Brana Caprelor,marcata cu banda albastra.
La ora zece seara am fost in refugiul Diana.
Surse de apa nu sunt in zona.
Escalada hornului a durat 2 ore,de la sase la opt seara,iar inapoierea catre refugiu a mai durat inca doua ore,cu tot cu rapelurile alea doua,de pe un valcel.